În procesul civil, sesizarea instanței judecătorești se face printr-o cerere de chemare în judecată. Judecătorii soluționează toate cererile care sunt de competența instanțelor judecătorești.
Cererea este repartizată aleatoriu unui complet de judecată, care verifică dacă legea îi conferă competența de soluționare a cauzei și, dacă există lipsuri privind cererea, îi solicită reclamantului să completeze sau să-și modifice cererea.
Când cererea îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, i-a fost comunicată pârâtului iar acesta a răspuns, judecătorii încep cercetarea judecătorească, pe baza dovezilor administrate de părțile în proces, dar și a celor cerute de judecători.
După finalizarea cercetării judecătorești, părțile dezbat în fața judecătorilor toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale situației litigioase, oral, în contradictoriu. Președintele completului de judecată ascultă susținerile părților cu privire la cererile şi apărările lor, până când consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei.
După ce dezbaterile se încheie, completul de judecată se retrage pentru a delibera în secret asupra tuturor cererilor supuse judecății, pentru a pronunța o hotărârii pe care urmează să o pronunțe.
Fiecare judecător își formează propria convingere cu privire la cauza supusă judecății, iar hotărârea se ia de către membrii completului cu majoritate. În practică, de cele mai multe ori hotărârile judecătorești se bucură de unanimitate.
Hotărârea pronunțată în primă instanță se numește sentință. În cuprinsul sentinței este prevăzută şi calea de atac ce poate fi folosită împotriva ei
Calea de atac obișnuită împotriva unei hotărâri judecătorești este apelul, care este o rejudecare a procesului.
Căile de atac extraordinare sunt recursul, contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate doar pentru anumite motive prevăzute expres de lege.
Prin hotărârile judecătorești pronunțate în căile de atac, hotărârea atacată poate fi menținută, modificată sau anulată. O hotărâre judecătorească care rămâne definitivă poate fi pusă în executare.
Dacă partea care a pierdut procesul nu execută de bună voie dispozițiile instanței, hotărârea judecătorească poate fi executată silit.
Executarea silită este ultima fază a procesului civil. Ea se realizează cu ajutorul executorilor judecătorești, dar sub autoritatea instanței de judecată. Eventualele incidente în legătură cu executarea silită sunt supuse judecății, pe calea contestației la executare.
