Judecarea conflictelor de munca este de competenta instantelor judecatoresti, stabilite potrivit legii.
(art. 269 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii)
Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal. (art. 208 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social)
Jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod. (art. 266 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii).
Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează…(art. 210 și 211 din Legea nr. 62/2011 – Legea dialogului social, art. 267 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii).
Legea medierii nr. 192/2006, în cuprinsul căreia se menționează posibilitatea medierii „în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă” (art. 60 ind.1 lit. e).
În cazul în care conflictul a fost deja dedus judecăţii, soluţionarea acestuia prin mediere poate avea loc din iniţiativa părţilor sau la propunerea oricăreia dintre acestea ori la recomandarea instanţei, cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune potrivit legii. Medierea poate avea ca obiect soluţionarea în tot sau în parte a litigiului. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor.
La închiderea procedurii de mediere, mediatorul este obligat, în toate cazurile, să transmită instanţei de judecată competente acordul de mediere şi procesul-verbal de încheiere a medierii în original şi în format electronic dacă părţile au ajuns la o înţelegere sau doar procesul-verbal de încheiere a medierii în situaţiile prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. b) şi c). (art. 61 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și profesia de mediator)
Art. 2311*) din Legea nr. 53/2003, Codul muncii - (1) Accesul neîngrădit la justiţie este garantat de lege. În cazul unui conflict individual de muncă, părţile vor acţiona cu bună-credinţă şi vor încerca soluţionarea amiabilă a acestuia.
(2) În vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor individuale de muncă, prin derogare de la prevederile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot cuprinde în contract o clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se soluţionează pe cale amiabilă, prin procedura concilierii.
(3) Prin conciliere, în sensul prezentei legi, se înţelege modalitatea de soluţionare amiabilă a conflictelor individuale de muncă, cu ajutorul unui consultant extern specializat în legislaţia muncii, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
(...)
Cauzele prevăzute la art. 266 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar. (art. 270 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii)
Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare. (art. 272 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii)
Articolul 212(1) din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social - Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă vor fi judecate cu celeritate.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia. (art. 273 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii)
Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept. (art. 274 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii). Acest articol trebuie corelat cu dispozițiile art. 214 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social, potrivit căruia hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului, dar și cu prevederile art. 634 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:
Articolul 634 Hotărârile definitive
(1) Sunt hotărâri definitive:1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului; 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;3. hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;4. hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;6. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării.
Prin urmare, hotărârile pronunțate în primă instanță nu sunt definitive, în accepțiunea Codului de procedură civilă în vigoare, întrucât sunt supuse apelului, însă sunt executorii.
Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va putea adresa tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei. (art. 198 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social)
Concilierea, medierea şi arbitrarea conflictelor colective de muncă se fac numai între părţile aflate în conflict. (art. 167 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social)
Procedura de conciliere este obligatorie. (art. 168 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social)
În vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor colective de muncă se înfiinţează Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale… corpul de mediatori şi corpul de arbitri ai conflictelor colective de muncă. (art. 175 și 176 din Legea nr. 62/2011, Legea dialogului social)
