Medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților. (art. 1 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și profesia de mediator).
Arbitrajul este o jurisdicţie alternativă având caracter privat. (art. 541 alin. 1 Cod procedură civilă).
Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege. (art. 2 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu pot conveni să soluţioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, în afară de acelea care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relaţiile de familie, precum şi drepturile asupra cărora părţile nu pot să dispună. (art. 542 alin. 1 Cod procedură civilă).
Contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, şi părţile aflate în conflict, pe de altă parte. (art. 44 alin. 2 și art. 50 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale, încheiată conform dispoziţiilor titlului II din prezenta carte.
Sub rezerva respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, cel mai târziu odată cu constituirea tribunalului arbitral, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv eventuale proceduri prealabile de soluţionare a litigiului, repartizarea între părţi a cheltuielilor arbitrale şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului. (art. 544 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă).
Medierea se bazează pe cooperarea părţilor şi utilizarea, de către mediator, a unor metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicare şi negociere. (art. 50 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Când părţile aflate în conflict au ajuns la o înţelegere, se poate redacta un acord scris, care va cuprinde toate clauzele consimţite de acestea şi care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. (art 58 alin. din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Părţile pot solicita notarului public autentificarea înţelegerii lor.
Părţile sau partea interesată se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor… (art. 59 alin. 1 și 2 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor… (art. 62 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în temeiul contractului principal şi al normelor de drept aplicabile, potrivit dispoziţiilor art. 5.
Pe baza acordului expres al părţilor, tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul în echitate. (art. 601 Cod procedură civilă).
Competenţa ce revine instanţelor judecătoreşti în legătură cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod aparţine în toate cazurile tribunalului în circumscripţia căruia are loc arbitrajul. (art. 128 Cod procedură civilă).
Hotărârea arbitrală comunicată părţilor este definitivă şi obligatorie. (art. 606 Cod procedură civilă).
Competenţa de a judeca acţiunea în anulare revine curţii de apel în circumscripţia căreia a avut loc arbitrajul. (art. 610 Cod procedură civilă).
Pentru desfăşurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanţele judecătoreşti sau arbitrale va fi suspendată la cererea părţilor (art. 62 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în faţa organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în faţa mediatorului. (art. 67 alin. 2 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Dispoziţiile din prezenta lege se aplică şi în cauzele penale, atât în latura penală, cât şi în latura civilă, după distincţiile arătate în prezenta secţiune. (art. 62 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
Încheierea unui acord de mediere în latura penală a unei infracţiuni, conform alin. (1), constituie o cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală. Încheierea unui acord de mediere în latura penală, în condiţiile prezentei legi, poate interveni până la citirea actului de sesizare a instanţei. (art. 62 alin. 2 indice 2 din Legea nr. 192/2006 prinvind medierea și profesia de mediator).
